marți, 5 februarie 2008

A trecut destul timp...sau cum am devenit o printesa...

Nu credeam...nu am crezut niciodata in timp. Iertare catre Cronos, dar intotdeauna am stiut ca timpul ti-l faci tu...si ca tine doar de modul in care il privesti...in functie de cum vrei tu...timpul trece mai repede sau mai greu. Evident exista momente in care pur si simplul timpul se pune cu tine, se ia la tranta, te inghionteste, te protejeaza sau te exaspereaza. Timpul m-a ajutat sa inteleg...mi-a oferit, de-a lungul, de-a adancul si prin curgerea sa solutii, prieteni, experiente, calatorii...Desi la inceput daca cineva ar fii indraznit sa imi spuna ca aceasta notiune foarte abstracta pt mine, numita timp imi va sari in ajutor ori de cate ori voi avea nevoie....as fi izbucnit in siroaie de margelute sarate...imaginandu-mi ca trecerea ceasurilor nu imi va aduce decat dor, dor...un maaare dor. Intr-adevar...a aparut si dorul...dar a aparut Regina...m-a ridicat, asa cum mamele grijulii isi ridica tancii din pamantul umed, m-a sters pe ambii obraji...si, mai mult, mi-a dat un sut spre lucruri de care aveam mare nevoie si spre care mi-ar fi fost teama sa pasesc fara indemnul ei. Incet, incet o sumedenie de personaje au inceput sa prinda contur, de la Rege, la printese, vistiernic, paharnic, zane...fiecare gata sa isi petreaca o parte din timpul sau odata cu o parte din timpul celorlalti...pana cand am ajuns sa imi dau seama ca timpul meu curge lin, frumos, intens, plin de experiente noi (in timp real cam 9 luni :) ) alaturi de timpul lor...parca nici nu am apucat sa imi scutur bine ultimele petale ofilite...ca am si gasit un regat in care sa ma simt cu adevarat bine, niste oameni suuuuuper, colorati, cu rasete molipsitoare si plini de idei. Si...incursiune in copilarie...in timp ce stateam ascunsa dupa imensa draperie visinie, in casa bunicilor, alaturi de cele patru umbre si citeam "Printesa din mansarda" (in ochii unora o banala carte pentru copii, in sufletul meu un sipet plin de dorinte arzatoare) mi-am dat seama ca asta caut...si asta vreau...oameni buni, cu sufletul deschis catre a simti, care impreuna vor avea cea mai mare putere...aceea de a fi prieteni. :)

Un comentariu:

Zacloset spunea...

http://zacloset.blogspot.com/